Eco-Transparenta Coruptia Definitii si notiuni generale

Definitii si notiuni generale

a) Definiţia juridică (drept penal) – corupţia reprezintă acele fapte limitative reglementate de lege, precum luarea şi darea de mită, primirea de foloase necuvenite, traficul de influenţă etc.; constituie activităţile ilicite desfăşurate în scopul obţinerii de avantaje materiale sau morale, a unor poziţii sociale sau politice înalte. Corupţia cuprinde încălcarea normelor referitoare la îndatoririle functionarului public, precum şi neîndeplinirea obligaţiilor legale de către agenţii economici, având un grad sporit de periculozitate socială, cu profunde consecinţe negative asupra întregului sistem social.
Există mai multe tipuri de corupţie, şi anume:
- corupţie profesională, economică sau criminalitate economico-financiară sau de afaceri,
- corupţie politică, ce include diferite activităţi cum ar fi finanţarea ilegală a campaniilor electorale, promovarea cu precădere în funcţii guvernamentale a unor persoane numai pe criterii politice.

b) Definiţii conform Dicţionarelor:
- corúpţie, corupţii, s.f. 1. Stare de abatere de la moralitate, de la cinste, de la datorie. 2. Desfrânare, depravare. [Var.: (înv.) corupţiune s.f.] – Din fr. coruption, lat. coruptio, -onis. (Sursa: DEX '98);
- corúpţie s. 1. v. coruptibilitate. 2. decadenţă, decădere, depravare, desfrânare, desfrâu, destrăbălare, dezmăţ, imoralitate, perdiţie, perversitate, perversiune, pervertire, pierzanie, pierzare, stricăciune, viciu, (rar) deşănţare, (înv.) aselghiciune, aselghie, desfătare, preacurvie, preacurvire, preaiubire, (fig.) descompunere, putreziciune, (rar fig.) putrefacţie, (înv. fig.) putrejune. (Starea de ~ a unei societăţi.) 3. v. seducere. (Sursa: Dicţionar de Sinonime)
- corúpţie s. f. (sil. -ţi-e), art. corúpţia (sil. -ţi-a), g.-d. art. corúpţiei; pl. corúpţii, art. corúpţiile (sil. -ţi-i-) (Sursa: Dicţionar ortografic)
- corúpţi//e ~i f. Abatere de la moralitate; decădere; declasare; degenerare. [Art. corupţia; G.-D. corupţiei; Sil. -ţi-e] /(fr. corruption, lat. corruptio, ~onis (Sursa: NODEX)
- corúpţie s.f. 1. Îndepărtare, abatere de la moralitate, de la datorie. 2. Depravare, pervertire; venalitate. [Gen. -iei, var. corupţiune s.f. / cf. lat. corruptio, fr. corruption]. (Sursa: DN)

c) Definiţia după Transparency International (TI): corupţia este folosirea abuzivă a puterii publice încredinţate, pentru obţinerea de beneficii personale. Nu este vorba doar de beneficiile de natura financiară, ci şi de avantajele de orice altă natură.

d) Definiţia ONU, în Codul de Conduita al Celor Imputerniciţi cu Executarea Legii: comiterea sau omisiunea îndeplinirii unui act ce ţine de îndatoririle lor sau e în legătura cu acestea, ca răspuns la oferirea de mită, promisiuni, stimulente materiale cerute sau acceptate, ori îndeplinirea necorespunzătoare a acestora. În Programul Global împotriva corupţiei, ONU declară că „esenţa fenomenului corupţiei constă în abuzul de putere săvârşit în scopul obţinerii unui profit personal, direct sau indirect, pentru sine sau pentru altul, în sectorul public sau în sectorul privat”. Convenţia ONU împotriva corupţiei prevede ca infracţiuni următoarele: corupţia, traficul de influenţă, abuzul de funcţie, îmbogăţirea ilicită (inclusiv din sectorul privat), spălarea produsului infracţiunii, tăinuirea, obstrucţionarea bunei funcţionări a justiţiei.

e) United Nations Development Programme (UNPD), în strategia Fighting Corruption to Improve Governance (1998) defineşte corupţia drept abuzul de putere publică, funcţie sau autoritate pentru beneficiu privat – prin mită, şantaj, trafic de influnţă, bani „murdari” sau delapidare.

f) Fondul Monetar Internaţional (FMI) defineşte corupţia drept abuzul de putere publică sau încredere, pentru beneficiu privat.

g) Grupul de experţi pentru corupţie al INTERPOL defineşte corupţia ca fiind îndeplinirea sau neîndeplinirea unui act de către indivizi sau organizaţii publice sau private, prin încalcarea legii şi încrederii pentru profit sau beneficiu.

h) Consiliul Europei în Convenţia civilă privind corupţia defineşte corupţia ca fiind faptul de a solicita, de a oferi, de a da sau de a accepta, direct ori indirect, un comision ilicit sau un alt avantaj necuvenit ori promisiunea unui astfel de avantaj necuvenit care afectează exerciţiul normal al unei funcţiuni sau comportamentul cerut beneficiarului comisionului ilicit sau avantajului necuvenit ori promisiunii unui astfel de avantaj necuvenit.