Eco-Transparenta Legea 86/2000

Legea 86 / 2000 pentru ratificarea Convenţiei privind accesul la informaţie, participarea publicului la luarea deciziei şi accesul la justiţie în probleme de mediu, Aarhus,1998

Obiective
Pentru a contribui la protejarea drepturilor oricărei persoane din generaţiile actuale şi viitoare de a trăi într-un mediu adecvat sănătăţii şi bunăstării sale, fiecare parte va garanta drepturile privind accesul la informaţie, participarea publicului la luarea deciziei şi accesul la justiţie în probleme de mediu, conform prevederilor prezentei convenţii.

Definiţii
În sensul prezentei convenţii:
1. parte înseamnă, în cazul în care textul nu prevede altfel, o parte contractantă la prezenta convenţie; 2. autoritate publică înseamnă:
a) guvern la nivel naţional, regional sau la alt nivel;
b) persoane fizice sau juridice care îndeplinesc funcţii administrative publice conform legislaţiei naţionale, inclusiv sarcini specifice, activităţi sau servicii în legătură cu mediul;
c) orice altă persoană fizică sau juridică având responsabilităţi ori funcţii publice sau care asigură servicii publice în legătură cu mediul sub controlul unui organism sau al unei persoane care se înscrie în prevederile subpunctelor a) sau b) ale prezentului articol;
d) instituţiile oricărei organizaţii de integrare economică regională la care se face referire în art. 17 şi care este parte la prezenta convenţie.
Prezenta definiţie nu include organisme sau instituţii care acţionează ca autoritate judecătorească sau legislativă;
3. informaţie de mediu înseamnă orice informaţie scrisă, vizuală, audio, electronică sau sub orice formă materială, privind:
a) starea elementelor de mediu, cum ar fi aerul şi atmosfera, apa, solul, pământul, peisajul şi zonele naturale, diversitatea biologică şi componentele sale, inclusiv organismele modificate genetic şi interacţiunea dintre aceste elemente;
b) factori, cum ar fi: substanţele, energia, zgomotul şi radiaţia şi activităţile ori măsurile, inclusiv măsurile administrative, acordurile de mediu, politicile, legislaţia, planurile şi programele care afectează sau pot afecta elementele de mediu amintite la subpunctul a), analizele cost-beneficiu sau alte analize şi prognoze economice folosite în luarea deciziei de mediu;
c) starea sănătăţii şi siguranţei umane, condiţiile de viaţă umană, zonele culturale şi construcţiile şi modul în care acestea sunt sau pot fi afectate de starea elementelor de mediu ori de factorii, activităţile sau măsurile cuprinse în subpunctul b);
4. public înseamnă una sau mai multe persoane fizice sau juridice şi, în concordanţă cu legislaţia sau cu practica naţională, asociaţiile, organizaţiile sau grupurile acestora;
5. public interesat înseamnă publicul afectat sau care poate fi afectat ori care are un interes în deciziile de mediu; în scopul acestei definiţii organizaţiile neguvernamentale care promovează protecţia mediului şi îndeplinesc cerinţele legii naţionale vor fi considerate ca având un interes.

Prevederi generale
1. Fiecare parte va lua măsurile legislative necesare şi va adopta reglementări şi alte măsuri, inclusiv pentru realizarea compatibilităţii dintre prevederile care pun în aplicare accesul la informaţie, participarea publicului şi accesul la justiţie din cadrul acestei convenţii, precum şi măsuri pentru intrarea sa în vigoare, pentru a stabili şi a menţine un cadru transparent şi consistent de aplicare a prevederilor convenţiei.
2. Fiecare parte se va strădui să asigure ca oficialităţile şi autorităţile să asiste şi să îndrume publicul în scopul asigurării accesului la informaţie, în vederea facilitării participării sale la luarea deciziei şi a accesului la justiţie în probleme de mediu.
3. Fiecare parte va promova educaţia ecologică şi conştientizarea publicului în problemele de mediu, în special modalităţile de acces la informaţie, participarea la luarea deciziei şi accesul la justiţie în probleme de mediu.
4. Fiecare parte va asigura recunoaşterea şi susţinerea asociaţiilor, organizaţiilor sau a grupurilor care promovează protecţia mediului şi va asigura conformarea sistemului de drept naţional cu această obligaţie.
5. Prevederile prezentei convenţii nu vor afecta dreptul unei părţi de a menţine sau de a introduce măsuri care să asigure un acces mai larg la informaţie, o participare publică mai intensă la luarea deciziei şi un acces mai larg la justiţie în probleme de mediu, altele decât cele cerute de prezenta convenţie.
6. Prezenta convenţie nu va cere nici o derogare de la drepturile existente privind accesul la informaţie, participarea publicului la luarea deciziei şi accesul la justiţie în probleme de mediu.
7. Fiecare parte va promova aplicarea principiilor acestei convenţii în cadrul proceselor decizionale privind mediul la nivel internaţional şi în cadrul activităţii organizaţiilor internaţionale în probleme legate de mediu.
8. Fiecare parte va asigura ca persoanele care îşi exercită drepturile conform prevederilor prezentei convenţii să nu fie penalizate, persecutate sau hărţuite în vreun fel pentru implicarea lor. Prezenta prevedere nu va afecta posibilităţile instanţelor naţionale de a percepe taxe rezonabile pentru acţiunile judiciare.
9. În sfera de aplicare a prevederilor relevante ale prezentei convenţii publicul va avea acces la informaţii, va avea posibilitatea să participe la luarea deciziilor şi va avea acces la justiţie în problemele de mediu, fără nici o discriminare bazată pe cetăţenie, naţionalitate sau domiciliu, iar în cazul persoanelor juridice, fără discriminare bazată pe locul în care sunt înregistrate sau în care se află centrul efectiv al activităţilor lor.

Accesul la informaţia de mediu
1.Fiecare parte va asigura ca autorităţile publice, în condiţiile următoarelor puncte ale acestui articol, ca răspuns la o cerere de informaţie pe probleme de mediu, să pună această informaţie la dispoziţie publicului, respectând prevederile legislaţiei naţionale, inclusiv în cazul în care sunt cerute copii de pe documentaţia conţinând sau cuprinzând informaţia respectivă, având în vedere subpunctul b) al prezentului articol:
a) fără a fi necesară declararea interesului;
b) sub forma cerută, în afara situaţiilor în care:
(i) este mai rezonabil pentru autoritatea publică să ofere informaţia cerută sub altă formă, caz în care trebuie arătate motivele pentru care poate fi făcută disponibilă în acea formă;
ii) informaţia este deja disponibilă publicului sub altă formă.
2. Informaţia de mediu asupra căreia se face referire la pct. 1 al acestui articol va fi făcută disponibilă în cel mai scurt timp şi cel mai târziu la o lună după ce cererea a fost înaintată, în afara cazului în care volumul şi complexitatea informaţiei justifică prelungirea acestei perioade până la două luni de la data solicitării. Solicitantul trebuie să fie informat despre orice prelungire şi despre motivele acesteia.
3. O solicitare de informaţie de mediu poate fi refuzată dacă:
a) autoritatea publică căreia îi este adresată solicitarea nu deţine informaţia respectivă;
b) cererea este vizibil nerezonabilă sau este formulată într-o manieră prea generală;
c) cererea se referă la documente în curs de elaborare sau priveşte sistemul de comunicaţii interne al autorităţilor publice, în cazul în care o astfel de excepţie este prevăzută de legea naţională sau de practica obişnuită, luându-se în considerare interesul public în cazul unei asemenea dezvăluiri.
4. O solicitare de informaţie de mediu poate fi refuzată dacă dezvăluirea acesteia ar afecta în mod negativ:
a) confidenţialitatea procedurilor autorităţilor publice, în cazul în care o astfel de confidenţialitate este prevăzută de legislaţia naţională;
b) relaţiile internaţionale, siguranţa naţională sau securitatea publică;
c) cursul justiţiei, dreptul unei persoane de a beneficia de o judecată dreaptă sau dreptul unei autorităţi publice de a conduce o anchetă de natură penală sau disciplinară;
d) confidenţialitatea informaţiilor comerciale şi industriale, în cazul în care aceasta este prevăzută de lege pentru a proteja un interes economic legitim. În acest context informaţia privind emisiile care sunt semnificative pentru protecţia mediului va fi făcută publică;
e) drepturile de proprietate intelectuală;
f) confidenţialitatea unor date personale şi/sau a unor dosare aparţinând unei persoane fizice, atunci când această persoană nu a consimţit la publicarea informaţiilor, în cazul în care o astfel de confidenţialitate este prevăzută de legislaţia naţională;
g) interesele unei terţe părţi care a oferit informaţia cerută fără ca acea parte să fie pusă sub/sau să existe posibilitatea punerii sale sub o obligaţie legală de a face astfel, în situaţia în care această parte nu a consimţit la publicarea materialului;
sau
h) mediul la care se referă informaţia, cum ar fi locurile de cuibărit al speciilor rare.
Motivele de refuz menţionate anterior trebuie interpretate în mod restrictiv, luându-se în considerare satisfacerea interesului publicului prin divulgarea informaţiilor şi posibilitatea ca informaţia solicitată să fie legată de emisiile în mediu.
5. În cazul în care o autoritate publică nu deţine informaţia cerută, acea autoritate publică trebuie, cât mai rapid posibil, să informeze solicitantul cu privire la autoritatea publică la care crede că este posibil să se găsească informaţia respectivă sau să transfere cererea acelei autorităţi, informând în acelaşi timp solicitantul.
6. Fiecare parte va asigura ca, în cazul în care informaţia exceptată de la regula de a fi făcută publică în conformitate cu pct. 3 c) şi 4 ale acestui articol poate fi separată fără a se aduce un prejudiciu confidenţialităţii informaţiei exceptate, autorităţile publice să pună la dispoziţie acea parte din informaţia de mediu solicitată care poate fi divulgată.
7. Refuzul unei solicitări va fi făcut în scris, dacă solicitarea a fost făcută în scris sau dacă solicitantul cere acest lucru. Un refuz va cuprinde motivele acestuia şi va oferi informaţii asupra accesului la procedura de recurs care este asigurată în concordanţă cu prevederile art. 9. Refuzul trebuie să fie făcut cât mai curând posibil, dar nu mai târziu de o lună, în afara cazului în care complexitatea informaţiei justifică o prelungire a acestei perioade până la două luni de la data înaintării cererii. Solicitantul trebuie să fie informat despre orice prelungire şi despre motivele acesteia.
8. Fiecare parte are dreptul de a permite autorităţilor sale publice să instituie un tarif pentru furnizarea informaţiei, dar un asemenea tarif nu trebuie să depăşească o sumă rezonabilă. Autorităţile publice care intenţionează să instituie un asemenea sistem de tarifare pentru furnizarea informaţiei trebuie să pună la dispoziţie solicitanţilor o listă cuprinzând preţurile care pot fi percepute, indicând circumstanţele în care acestea pot fi percepute sau exceptate şi cazurile în care furnizarea unor informaţii este condiţionată de o plată în avans.

Colectarea şi diseminarea informaţiei de mediu
1. Fiecare parte va asigura că:
a) autorităţile publice deţin informaţii de mediu la zi, relevante pentru funcţiile lor;
b) sunt stabilite sisteme obligatorii pentru asigurarea unui flux adecvat al informaţiei către autorităţile publice despre activităţile propuse şi existente, care pot afecta în mod semnificativ mediul;
c) în cazul oricărei ameninţări iminente a sănătăţii umane sau a mediului, cauzată de activităţile umane sau datorată unor cauze naturale, toate informaţiile care ar da posibilitatea publicului să ia măsuri de prevenire sau să amelioreze efectele negative provocate de acea ameninţare şi care sunt deţinute de o autoritate publică sunt diseminate imediat şi fără nici o întârziere membrilor publicului, care pot fi afectaţi.
2. Fiecare parte va asigura, în cadrul legislaţiei naţionale, ca modalitatea în care autorităţile publice fac disponibilă informaţia de mediu să fie transparentă, iar informaţia de mediu să fie efectiv accesibilă, printre altele, prin:
a) furnizarea unei informaţii suficiente publicului despre tipul şi scopul informaţiei de mediu deţinute de autorităţile publice, termenii de bază şi condiţiile în care o asemenea informaţie este disponibilă şi accesibilă şi procesul prin care ea poate fi obţinută;
b) stabilirea şi menţinerea unor aranjamente practice, cum ar fi:
(i) liste accesibile publicului, registre sau dosare;
(ii) solicitarea oficialităţilor să susţină publicul în asigurarea accesului la informaţie în conformitate cu prezenta convenţie;
(iii) identificarea punctelor de contact;
c) accesul gratuit la informaţiile de mediu conţinute în liste, registre sau dosare, în conformitate cu subpunctul b) (i).
3. Fiecare parte va asigura ca informaţia de mediu să devină disponibilă în mod progresiv prin intermediul unor baze electronice de date care sunt uşor accesibile publicului prin reţele de telecomunicaţii publice. Informaţia accesibilă în această formă trebuie să includă:
a) rapoarte asupra stării mediului, în conformitate cu pct. 4;
b) texte ale legilor privind/sau în legătură cu mediul;
c) politici, planuri şi programe privind/sau în legătură cu mediul, acordurile de mediu;
d) alte informaţii, cu precizarea că disponibilizarea unor asemenea informaţii sub această formă ar facilita aplicarea legilor naţionale prin care se implementează prezenta convenţie, cu condiţia ca această informaţie să fie deja disponibilă sub formă electronică.
4. Fiecare parte va publica şi va disemina, la intervale care nu vor depăşi 3 sau 4 ani, un raport naţional privind starea mediului, inclusiv informaţii privind calitatea mediului şi presiunea asupra mediului.
5. Fiecare parte va lua măsuri, în cadrul legal naţional, în scopul diseminării, printre altele, a:
a) legislaţiei şi documentelor despre politici, cum ar fi documente legate de strategii, politici, programe şi planuri de acţiune legate de mediu şi rapoarte intermediare asupra implementării lor, pregătite la diferite niveluri ale guvernului;
b) tratatelor internaţionale, convenţiilor şi înţelegerilor privind problemele de mediu;
c) altor documente internaţionale semnificative privind problemele de mediu, dacă sunt adecvate.
6. Fiecare parte va încuraja agenţii economici ale căror activităţi au un impact semnificativ asupra mediului să informeze în mod regulat publicul despre impactul activităţilor şi produselor lor asupra mediului, acolo unde este posibil în cadrul unor acţiuni voluntare de ecoetichetare, prin realizarea de scheme de audit de mediu, bilanţuri de mediu sau prin alte mijloace.
7. Fiecare parte:
a) va publica faptele şi analizele faptelor care sunt considerate relevante şi importante pentru schiţarea unor propuneri majore de politici de mediu;
b) va publica ori, în caz contrar, va face accesibile materiale explicative despre felul în care partea respectivă răspunde cererilor publicului în probleme care intră sub incidenţa prevederilor prezentei convenţii;
c) va asigura într-o formă adecvată informaţii privind performanţele funcţiilor publice sau serviciile publice ale guvernului, la toate nivelurile, legate de mediu.
8. Fiecare parte va dezvolta mecanisme prin care să se asigure că o cantitate suficientă de informaţii despre produse este făcută disponibilă, astfel încât să dea posibilitatea consumatorilor să facă alegeri care au la bază informaţii de mediu.
9. Fiecare parte va stabili în mod progresiv, ţinând seama de procedurile internaţionale atunci când este cazul, un sistem naţional coerent pentru inventare sau registre de poluare, sub forma unei baze de date structurate, computerizate şi accesibile publicului, realizată prin intermediul unor formulare standardizate. Un asemenea sistem poate să includă intrări, emisii şi transferuri în mediul înconjurător ale unor serii specifice de substanţe şi produse, incluzând apa, energia şi utilizarea resurselor, care provin dintr-o serie de activităţi specifice, din/spre locurile de tratare sau de depozitare.
10. Nici o prevedere a acestui articol nu poate prejudicia dreptul părţilor de a refuza divulgarea unor anumite informaţii de mediu în concordanţă cu prevederile art. 4 pct. 3 şi 4.

Participarea publicului la deciziile privind activităţile specifice
1. Fiecare parte:
a) va aplica prevederile acestui articol cu privire la deciziile legate de orice activităţi propuse pentru procedura de autorizare, enumerate în anexa nr. I;
b) în concordanţă cu legislaţia naţională, va aplica prevederile acestui articol şi la deciziile referitoare la activităţile care nu sunt prevăzute în anexa nr. I, dar care pot avea un efect semnificativ asupra mediului. Părţile vor stabili dacă asemenea activităţi propuse fac obiectul acestor prevederi;
c) poate decide, de la caz la caz şi conform legislaţiei naţionale, să nu aplice prevederile acestui articol la activităţile care au ca scop apărarea naţională, dacă acea parte consideră că solicitarea unei astfel de informaţii ar prejudicia acest scop.
2. Publicul interesat va fi informat, prin anunţ public ori în mod individual, când este cazul, despre demararea unei proceduri de luare a deciziei de mediu şi într-o manieră adecvată, în timp util şi efectiv, printre altele, despre:
a) activitatea propusă şi despre o solicitare asupra căreia se va lua o decizie;
b) natura deciziei posibile sau despre proiectul de decizie;
c) autoritatea publică responsabilă de luarea deciziei;
d) procedura iniţiată, incluzând modul şi momentul în care o asemenea informaţie poate fi furnizată:
(i) începutul procedurii;
(ii) oportunităţile de participare a publicului;
(iii) data şi beneficiul oricărei audieri publice iniţiate;
(iv) o indicaţie privind autoritatea publică de la care pot fi obţinute informaţii relevante şi la care a fost depozitată informaţia relevantă pentru examinare de către public;
(v) o indicaţie asupra autorităţii publice relevante sau asupra oricărui organism oficial căruia îi pot fi adresate comentarii sau întrebări şi asupra perioadei în care sunt primite aceste comentarii ori întrebări;
şi
(vi) o indicaţie asupra tipului de informaţie de mediu relevantă, disponibilă pentru acţiunea propusă;
e) faptul că activitatea face obiectul unei proceduri naţionale sau transfrontieră de evaluare a impactului asupra mediului.
3. Procedurile de participare publică vor include limite de timp rezonabile pentru diferitele faze, care să permită timp suficient pentru informarea publicului, în concordanţă cu prevederile pct. 2, şi timp suficient pentru ca acesta să se pregătească şi să participe efectiv în timpul procesului de luare a deciziei de mediu.
4. Fiecare parte va asigura participarea publicului la începutul procedurii, atunci când toate opţiunile sunt deschise şi poate avea loc o participare efectivă a publicului.
5. Fiecare parte, când este cazul, trebuie să încurajeze posibilii solicitatori să identifice publicul interesat, să angajeze discuţii şi să furnizeze informaţii referitoare la obiectivele iniţiativei lor înaintea depunerii cererii pentru autorizarea unei activităţi.
6. Fiecare parte va cere autorităţilor publice competente să asigure accesul publicului interesat, în vederea examinării, la cerere, dacă legislaţia naţională prevede astfel, gratuit şi într-un timp foarte scurt, la totalitatea informaţiilor relevante pentru procesul decizional, care sunt disponibile în timpul procedurilor de participare publică, în conformitate cu prevederile acestui capitol, fără a prejudicia drepturile părţilor de a refuza divulgarea anumitor informaţii în concordanţă cu prevederile art. 4 pct. 3 şi 4. Informaţiile semnificative vor include, cel puţin, fără a prejudicia prevederile art. 4:
a) o descriere a locului şi a caracteristicilor fizice şi tehnice ale activităţii propuse, inclusiv o estimare a reziduurilor şi emisiilor probabile;
b) o descriere a efectelor semnificative ale activităţii de mediu propuse;
c) o descriere a măsurilor iniţiate, pentru a preveni şi/sau pentru a reduce efectele, inclusiv emisiile;
d) o prezentare sumară, dar nu tehnică, a celor menţionate mai sus;
e) o schiţă a principalelor alternative studiate de solicitant;
şi
f) în conformitate cu legislaţia naţională, principalele rapoarte şi recomandări publicate, destinate autorităţii publice, în momentul în care publicul interesat trebuie să fie informat, având în vedere prevederile pct. 2.
7. Procedurile pentru participarea publică vor permite publicului să înainteze, în scris sau, când este cazul, la o audiere publică ori un sondaj cu solicitantul, orice comentarii, informaţii, analize sau opinii considerate relevante pentru activitatea propusă.
8. Fiecare parte va asigura ca în decizia luată să se ţină seama de rezultatul participării publicului.
9. Fiecare parte va asigura ca, în momentul în care decizia a fost luată de autoritatea publică, publicul să fie informat prompt despre aceasta, în concordanţă cu procedurile normale. Fiecare parte va asigura accesul publicului la textul deciziei, la motivele şi consideraţiile care au stat la baza acesteia.
10. Fiecare parte va asigura că, în momentul în care o autoritate publică reconsideră sau actualizează condiţiile de funcţionare pentru o activitate care face obiectul pct. 1, prevederile pct. 2-9 sunt aplicate fără rezerve, unde este cazul.
11. Fiecare parte, în cadrul legislaţiei sale naţionale, va aplica, cât mai mult posibil şi unde este adecvat, prevederile acestui articol la deciziile privind autorizarea evacuării deliberate în mediu a organismelor modificate genetic.

Participarea publicului în timpul pregătirii planurilor, programelor şi politicilor legate de mediu
Fiecare parte va lua măsuri practice adecvate şi/sau va promova prevederi pentru ca publicul să participe în timpul pregătirii planurilor şi programelor legate de mediu, într-un cadru transparent şi cinstit, după ce i-a fost furnizată informaţia necesară. În acest cadru se vor aplica prevederile pct. 3, 4 şi 8 ale art. 6. Publicul care poate participa va fi identificat de autoritatea publică relevantă, ţinându-se seama de obiectivele acestei convenţii. În aceeaşi măsură fiecare parte se va strădui să asigure oportunităţile necesare în vederea participării publicului în timpul pregătirii politicilor legate de mediu.

Participarea publicului în timpul pregătirii regulamentelor de aplicare, a normativelor şi instrumentelor legale obligatorii, general aplicabile
Fiecare parte se va strădui să promoveze o participare efectivă a publicului într-o etapă adecvată, atâta timp cât opţiunile sunt încă deschise, în perioada pregătirii regulamentelor de aplicare şi a altor reglementări legale obligatorii, general aplicabile, care pot avea un efect semnificativ asupra mediului.
La acest nivel trebuie făcuţi următorii paşi:
a) trebuie fixată o perioadă suficientă pentru realizarea unei participări publice efective;
b) proiectele reglementărilor legale trebuie să fie publicate sau făcute disponibile prin alte metode;
c) trebuie să îi fie oferită publicului posibilitatea de a face comentarii, direct sau prin intermediul unor organisme consultative reprezentative.
Rezultatul participării publicului trebuie să fie luat în considerare cât mai mult posibil.

Accesul la justiţie
1. Fiecare parte, în cadrul legislaţiei naţionale, va asigura posibilitatea pentru orice persoană care consideră că solicitarea informaţiei, conform prevederilor art. 4, a fost ignorată, în mod greşit refuzată, parţial sau în totalitate, ori care consideră că a primit un răspuns inadecvat sau că cererea sa nu a fost considerată conform prevederilor art. 4, de a avea acces la o procedură de recurs în faţa instanţei de judecată sau a altui organism independent şi imparţial prevăzut de lege.
În cazul în care o parte asigură un astfel de recurs în faţa unei instanţe de judecată, ea va face astfel încât o asemenea persoană să aibă acces şi la o procedură de fond stabilită de lege, care să fie gratuită sau nu prea scumpă, în cazul reconsiderării solicitării de către o autoritate publică sau al revizuirii de către un organism independent şi imparţial, altul decât o instanţă de judecată.
Decizia finală luată în concordanţă cu prevederile pct. 1 trebuie să fie obligatorie pentru autoritatea publică care deţine informaţia. Motivele trebuie să fie declarate în scris, cel puţin în cazul în care informaţia este refuzată conform prevederilor acestui punct.
2. Fiecare parte trebuie, în cadrul legislaţiei naţionale, să asigure membrilor publicului interesat:
a) care au un interes suficient;
sau
b) cărora li se afectează un drept, în cazul în care procedurile administrative legale ale unei părţi solicită aceasta ca o precondiţie, accesul la o procedură de recurs în faţa instanţei şi/sau a altui organism independent şi imparţial stabilit prin lege, pentru a contesta, ca fond şi ca procedură, legalitatea oricărei decizii, act sau omisiuni care face obiectul prevederilor art. 6, în cazul în care legislaţia naţională prevede astfel şi fără a prejudicia prevederile pct. 3 sau alte prevederi relevante ale acestei convenţii.
Interesul suficient sau afectarea unui drept va fi determinată în concordanţă cu prevederile legilor naţionale şi cu obiectivele de a asigura publicului interesat un acces larg la justiţie conform prevederilor prezentei convenţii. La acest nivel interesul oricărei organizaţii neguvernamentale care îndeplineşte cerinţele specificate la art. 2 pct. 5 trebuie să fie considerat suficient pentru scopul subpunctului a) de mai sus. Astfel de organizaţii vor fi considerate ca având dreptul sau capacitatea de a fi afectate în concordanţă cu prevederile subpunctului b) de mai sus.
Prevederile pct. 2 nu vor exclude posibilitatea unei proceduri prealabile de recurs în faţa unei autorităţi administrative şi nu pot afecta cerinţa epuizării procedurilor de recurs administrative înainte de recurgerea la procedurile judiciare, în cazul în care o astfel de cerinţă există în dreptul intern.
3. În plus şi fără a prejudicia procedurile la care se referă pct. 1 şi 2, fiecare parte trebuie să asigure ca, în momentul în care toate criteriile sunt îndeplinite, dacă acestea sunt prevăzute de legislaţia naţională, membrii publicului să aibă acces la procedurile administrative sau juridice pentru a contesta actele sau omisiunile persoanelor private şi autorităţilor publice, care contravin prevederilor legislaţiei naţionale cu referire la mediu.
4. În plus şi fără a prejudicia prevederile pct. 1, procedurile la care se referă pct. 1, 2 şi 3 trebuie să asigure remedierea adecvată şi efectivă, inclusiv adoptarea unei hotărâri judecătoreşti, când este cazul, care să fie obiectivă, echitabilă, la timp şi să nu coste foarte mult. Deciziile luate în conformitate cu prevederile acestui articol trebuie să fie date sau înregistrate în scris. Deciziile instanţelor şi, oricând este posibil, ale altor organisme trebuie să fie accesibile publicului.
5. Pentru ca prevederile acestui articol să fie efective fiecare parte va asigura ca publicul să fie informat cu privire la accesul la procedurile de recurs administrativ sau judiciar şi trebuie să ia în considerare stabilirea unui mecanism de asistenţă pentru a elimina sau a reduce obstacolele financiare ori de altă natură privind accesul la justiţie.

Reuniunea părţilor
1. Prima întâlnire a părţilor va fi convenită nu mai târziu de un an de la data intrării în vigoare a prezentei convenţii. În plus o întâlnire ordinară a părţilor va fi ţinută cel puţin o dată la fiecare 2 ani, numai dacă părţile nu decid altfel, sau la solicitarea scrisă a uneia dintre părţi, cu condiţia ca, într-un interval de 6 luni de la comunicarea solicitării tuturor părţilor de către secretarul executiv al Comisiei Economice pentru Europa, solicitarea respectivă să fie suportată de cel puţin o treime din numărul părţilor.
2. La întâlnirile lor părţile vor examina în mod continuu punerea în aplicare a prezentei convenţii prin rapoarte elaborate de părţi în mod regulat şi în acest scop:
a) vor analiza politicile, abordările legale şi metodologice privind accesul la informaţie, participarea publică la luarea deciziei şi accesul la justiţie în probleme de mediu, în scopul îmbunătăţirii acestora;
b) vor schimba informaţii cu privire la experienţa câştigată în încheierea şi punerea în aplicare a acordurilor bilaterale şi multilaterale sau a altor înţelegeri legate de scopul prezentei convenţii şi la care una sau mai multe părţi sunt parte;
c) vor solicita, unde este cazul, serviciile organismelor relevante ale Comisiei Economice pentru Europa şi ale altor organisme internaţionale şi comitete specifice, în legătură cu toate aspectele pertinente pentru îndeplinirea scopurilor prezentei convenţii;
d) vor stabili orice organisme subsidiare care se consideră necesare;
e) vor pregăti, unde este cazul, protocoale la prezenta convenţie;
f) vor considera şi vor adopta propuneri pentru amendamente la prezenta convenţie în concordanţă cu prevederile art. 14;
g) vor considera şi vor întreprinde orice acţiune auxiliară care poate fi solicitată pentru atingerea scopurilor prezentei convenţii;
h) la prima lor întâlnire vor considera şi vor adopta prin consens reguli de procedură pentru întâlnirile lor şi ale organismelor subsidiare;
i) la prima lor întâlnire vor analiza experienţa lor în aplicarea prevederilor art. 5 pct. 9 şi vor studia măsurile care sunt necesare pentru a dezvolta viitorul sistem la care se referă acel punct, luând în considerare procesele şi schimbările internaţionale, inclusiv elaborarea unui instrument adecvat privind registrele emisiilor şi transferul poluanţilor, sau inventarele care pot fi anexate la prezenta convenţie.
3. Reuniunea părţilor va lua în considerare, dacă este necesar, stabilirea regulilor financiare pe bază de consens.
4. Organizaţia Naţiunilor Unite, agenţiile sale specializate şi Agenţia Internaţională pentru Energie Atomică, precum şi orice alt stat sau organizaţie de integrare economică regională, împuternicită în baza prevederilor art. 17 să semneze prezenta convenţie, dar care nu este parte la aceasta, şi orice organizaţie interguvernamentală calificată în domeniile care privesc convenţia vor fi împuternicite să participe ca observatori la reuniunile părţilor.
5. Orice organizaţie neguvernamentală, calificată în domeniile la care se referă convenţia, care l-a informat pe secretarul executiv al Comisiei Economice pentru Europa despre dorinţa sa de a fi reprezentată la o reuniune a părţilor, va fi împuternicită să participe ca observator numai dacă cel puţin o treime din numărul părţilor prezente la întâlnire nu ridică obiecţiuni.
6. În sensul prevederilor pct. 4 şi 5, regulile de procedură la care se referă prevederile pct. 2 h) vor prevedea aranjamente practice pentru procedura de admitere şi pentru alţi termeni relevanţi.

Dreptul la vot
1. Exceptând prevederile pct. 2, fiecare parte la prezenta convenţie va avea dreptul la un vot.
2. Organizaţiile de integrare economică europeană, în cadrul competenţei lor, vor exercita dreptul la vot cu un număr de voturi egal cu numărul statelor care sunt părţi la prezenta convenţie. Astfel de organizaţii nu îşi vor exercita dreptul de vot, dacă statele lor membre şi-l exercită pe al lor şi viceversa.

Secretariatul
Secretarul executiv al Comisiei Economice pentru Europa va îndeplini următoarele funcţii de secretariat:
a) convocarea şi pregătirea reuniunilor părţilor;
b) transmiterea către părţi a rapoartelor şi a altor informaţii primite în conformitate cu prevederile prezentei convenţii;
c) alte funcţii care pot fi atribuite de părţi.

Amendamente la convenţie
1. Orice parte are dreptul să propună amendamente la prezenta convenţie.
2. Textul oricărui amendament propus la prezenta convenţie va fi înaintat în scris secretarului executiv al Comisiei Economice pentru Europa, care îl va comunica tuturor părţilor cu cel puţin 90 de zile înainte de întâlnirea părţilor la care este propus pentru adoptare.
3. Părţile vor face orice efort pentru a ajunge la un acord, prin consens, privind orice amendament propus la prezenta convenţie. Dacă toate eforturile pentru obţinerea consensului au fost epuizate şi nu s-a ajuns la nici un acord, amendamentul va fi adoptat cu votul unei majorităţi de trei pătrimi din numărul părţilor prezente şi votante la reuniune.
4. Amendamentele la prezenta convenţie, adoptate în concordanţă cu prevederile pct. 3, vor fi înaintate de depozitar tuturor părţilor, pentru ratificare, aprobare sau acceptare. Amendamentele la prezenta convenţie, altele decât cele la o anexă, vor intra în vigoare pentru părţile care le-au ratificat, le-au aprobat sau le-au acceptat în cea de-a 90-a zi după primirea de către depozitar a notificării ratificării, aprobării sau acceptării de către cel puţin trei pătrimi din numărul acestor părţi. După această dată ele vor intra în vigoare pentru orice altă parte în cea de-a 90-a zi după ce partea respectivă depune instrumentul său de ratificare, de aprobare sau de acceptare a amendamentelor.
5. Orice parte care nu este capabilă să aprobe un amendament la o anexă la prezenta convenţie va notifica acest lucru în scris depozitarului în decurs de 12 luni de la data comunicării adoptării. Depozitarul va comunica tuturor părţilor, fără întârziere, orice astfel de notificare primită. O parte are dreptul să înlocuiască în orice moment o acceptare a unei notificări anterioare şi, după depunerea unui instrument de acceptare la depozitar, amendamentele la o astfel de anexă vor deveni efective pentru acea parte.
6. La expirarea celor 12 luni de la data comunicării de către depozitar, în concordanţă cu prevederile pct. 4, un amendament la o anexă va deveni efectiv pentru acele părţi care nu au transmis o notificare la depozitar conform prevederilor pct. 5, dacă cel puţin o treime din numărul părţilor a înaintat o astfel de notificare.
7. În sensul acestui articol, părţile prezente şi votante înseamnă părţile prezente şi care exprimă un vot afirmativ sau negativ.

Examinarea conformării cu prevederile convenţiei. Întâlnirea părţilor va stabili, pe bază de consens, aranjamente neconflictuale, nejudiciare şi de natură consultativă pentru examinarea conformării cu prevederile prezentei convenţii. Aceste aranjamente vor permite implicarea adecvată a publicului şi pot include opţiunea de a considera comunicări din partea publicului în probleme legate de prezenta convenţie.
Soluţionarea diferendelor
1. Orice diferend apărut între două sau mai multe părţi în legătură cu interpretarea sau cu aplicarea prezentei convenţii va fi soluţionat prin negocieri sau prin orice alt mijloc de soluţionare a diferendelor, acceptabil părţilor implicate în diferend.
2. În timpul semnării, ratificării, acceptării, aprobării sau aderării la prezenta convenţie ori în orice moment după aceea o parte are dreptul să declare în scris depozitarului că pentru un diferend nerezolvat conform prevederilor pct. 1 acceptă ca obligatorii, în relaţia cu orice parte care acceptă aceleaşi condiţii, unul sau ambele mijloace de soluţionare:
a) înaintarea diferendului către Curtea Internaţională de Justiţie;
b) arbitrajul, în concordanţă cu procedura prezentată în anexa nr. II.
3. Dacă părţile implicate în diferend au acceptat ambele mijloace de soluţionare a diferendelor, la care se referă pct. 2, diferendul poate fi înaintat numai Curţii Internaţionale de Justiţie, cu excepţia cazului în care părţile au convenit altfel.
Semnarea Prezenta convenţie va fi deschisă pentru semnare la Aarhus (Danemarca) de la data de 25 iunie 1998 şi după aceea la sediul central al Organizaţiei Naţiunilor Unite din New York până la data de 21 decembrie 1998 de către statele membre ale Comisiei Economice pentru Europa, precum şi de către statele cu statut de membru consultativ al Comisiei Economice pentru Europa, conform pct. 8 şi 11 ale Rezoluţiei 36(IV) din 28 martie 1947 a Consiliului Economic şi Social, precum şi de către organizaţiile de integrare economică regională constituite din statele suverane membre ale Comisiei Economice pentru Europa, cărora statele membre le-au transferat competenţa în probleme aflate sub incidenţa acestei convenţii, inclusiv competenţa de a încheia tratate privind aceste probleme.
Depozitarul
Secretariatul General al Organizaţiei Naţiunilor Unite va acţiona ca depozitar al prezentei convenţii.

Ratificarea, acceptarea, aprobarea şi aderarea
1. Prezenta convenţie va face obiectul ratificării, acceptării sau aprobării de către statele semnatare şi de organizaţiile de integrare economică regională.
2. Prezenta convenţie va fi deschisă spre aderare statelor şi organizaţiilor de integrare economică regională, la care se referă art. 17, începând cu data de 22 decembrie 1998.
3. Orice alt stat la care nu se referă pct. 2, care este membru al Organizaţiei Naţiunilor Unite, poate adera la prezenta convenţie după aprobarea de către întâlnirea părţilor.
4. Orice organizaţie la care se referă art. 17, care devine parte la prezenta convenţie, fără ca nici unul dintre statele sale membre să fie parte, va respecta toate obligaţiile care decurg din convenţie. Dacă unul sau mai multe state membre ale unei astfel de organizaţii sunt părţi la prezenta convenţie, organizaţia şi statele sale membre vor decide asupra responsabilităţilor lor pentru îndeplinirea obligaţiilor ce decurg din prezenta convenţie. În astfel de cazuri organizaţia şi statele sale membre nu sunt abilitate să îşi exercite simultan drepturile care le revin din prezenta convenţie.
5. În instrumentele lor de ratificare, de acceptare, de aprobare sau de aderare organizaţiile de integrare economică regională la care se referă art. 17 vor declara extinderea competenţei lor cu privire la problemele la care se referă convenţia. De asemenea, aceste organizaţii vor informa depozitarul despre orice modificare a ariei lor de competenţă.
Intrarea în vigoare
1. Prezenta convenţie va intra în vigoare în cea de-a 90-a zi de la data depunerii celui de-al şaisprezecelea instrument de ratificare, de acceptare, de aprobare sau de aderare.
2. În sensul prevederilor pct. 1, nici un instrument depus de o organizaţie de integrare economică regională nu va fi considerat ca suplimentar pe lângă cele depuse de statele membre ale unei astfel de organizaţii.
3. Pentru fiecare stat sau organizaţie la care se referă art. 17, care ratifică, acceptă sau aprobă prezenta convenţie ori care aderă după depunerea celui de-al şaisprezecelea instrument de ratificare, de acceptare, de aprobare sau de aderare, convenţia va intra în vigoare în cea de-a 90-a zi de la data depunerii de către statul sau organizaţia respectivă a instrumentului său de ratificare, de acceptare, de aprobare sau de aderare.
Retragerea În orice moment, după împlinirea a 3 ani de la data intrării în vigoare a prezentei convenţii pentru o parte, acea parte se poate retrage din convenţie printr-o notificare scrisă către depozitar. Orice astfel de retragere îşi va face efectul în cea de-a 90-a zi de la data primirii notificării de către depozitar.

HG 878 / 2005, privind accesul publicului la informaţia privind mediul
Dispoziţii generale
ART. 1
(1) Prezenta hotărâre asigură dreptul de acces la informaţia privind mediul deţinută de sau pentru autorităţile publice şi stabileşte condiţiile, termenii de bază şi modalităţile de exercitare a acestui drept.
(2) Informaţia privind mediul este în mod progresiv diseminata si pusă la dispoziţia publicului în scopul realizării celei mai largi posibile şi sistematice accesibilităţi şi diseminări a acestei informaţii. In vederea atingerii scopului propus se promovează, în special, utilizarea tehnologiei electronice şi /sau a telecomunicaţiilor computerizate.
ART. 2
Pentru aplicarea prezentei hotărâri, termenii şi expresiile de mai jos semnifică după cum urmează:
1. informaţia privind mediul - orice informaţie scrisă, vizuală, audio, electronica sau sub orice formă materială despre:
a) starea elementelor de mediu, cum sunt aerul şi atmosfera, apa, solul, suprafaţa terestră, peisajul şi ariile naturale, inclusiv zonele umede, marine şi costiere, diversitatea biologică şi componentele sale, inclusiv organismele modificate genetic, precum şi interacţiunea dintre aceste elemente;
b) factorii, cum sunt substanţele, energia, zgomotul, radiaţiile sau deşeurile, inclusiv deşeurile radioactive, emisiile, deversările şi alte evacuări în mediu, ce afectează sau pot afecta elementele de mediu prevăzute la lit. a);
c) masurile, inclusiv masurile administrative, cum sunt politicile, legislaţia, planurile, programele, convenţiile încheiate între autorităţile publice şi persoanele fizice şi/sau juridice privind obiectivele de mediu, activităţile care afectează sau pot afecta elementele şi factorii prevăzuţi la lit. a) si b), precum şi măsurile sau activităţile destinate să protejeze elementele prevăzute la lit. a);
d) rapoartele referitoare la implementarea legislaţiei privind protecţia mediului;
e) analizele cost-beneficiu sau alte analize şi prognoze economice folosite în cadrul măsurilor şi activităţilor prevăzute la lit. c);
f) starea sănătăţii şi siguranţei umane, inclusiv contaminarea, ori de câte ori este relevanta, a lanţului trofic, condiţiile de viată umană, siturile arheologice, monumentele istorice şi orice construcţii, în măsura în care acestea sunt sau pot fi afectate de starea elementelor de mediu prevăzute la lit. a) sau, prin intermediul acestor elemente, de factorii, măsurile şi activităţile prevăzute la lit. b) si c);
2. autoritate publică:
a) Guvernul, alte organe ale administraţiei publice, inclusiv organismele lor publice consultative, constituite la nivel naţional, regional sau local;
b) orice persoană fizică sau juridică care îndeplineşte funcţii publice administrative conform legislaţiei naţionale, inclusiv responsabilităţi, activităţi sau servicii în legătură cu mediul;
c) orice persoană fizica sau juridica care îndeplineşte responsabilităţi sau funcţii ori furnizează servicii publice în legătură cu mediul şi este sub controlul unui organism sau al unei persoane prevăzute la lit. a) sau b).
Prezenta definiţie nu include instituţii sau organisme, atunci când acestea acţionează în calitate de organ judiciar sau legislativ;
3. informaţia deţinută de o autoritate publica - informaţia privind mediul aflata în posesia sa şi care a fost elaborată sau primită de acea autoritate;
4. informaţia deţinută pentru o autoritate publică informaţia privind mediul care este deţinută în fapt de o persoană fizică sau juridică, în numele unei autorităţi publice;
5. solicitant - orice persoană fizică sau juridică care solicită informaţii privind mediul, indiferent de cetăţenie, naţionalitate sau domiciliu, iar în cazul persoanelor juridice, indiferent de locul în care sunt înregistrate sau în care se afla centrul efectiv al activităţii lor;
6. public - una sau mai multe persoane fizice sau juridice si, în conformitate cu legislaţia ori practica naţionala, asociaţiile, organizaţiile sau grupurile acestora.

Accesul, la cerere, la informaţia privind mediul
Prevederi generale
ART. 3
(1) Solicitarea şi furnizarea informaţiei privind mediul se fac în conformitate cu prevederile Convenţiei privind accesul la informaţie, participarea publicului la luarea deciziei şi accesul la justiţie în probleme de mediu, semnată la Aarhus la 25 iunie 1998, ratificata prin Legea nr. 86/2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 224 din 22 mai 2000.
(2) Primirea cererilor de informaţii privind mediul şi furnizarea răspunsurilor se realizează de către compartimentele specializate de informare şi relaţii publice organizate în cadrul autorităţilor publice.
(3) Autorităţile publice sunt obligate să pună la dispoziţia oricărui solicitant, la cererea acestuia, informaţia privind mediul deţinută de sau pentru ele, fără justificarea scopului în care aceasta informaţie a fost cerută.
ART. 4
(1) Informaţia privind mediul se pune la dispoziţia solicitantului, ţinând cont de termenul specificat de acesta, cât mai repede posibil sau cel mai târziu în termen de o lună de la data primirii cererii de către autoritatea publică.
(2) In cazul în care volumul şi complexitatea informaţiei solicitate sunt atât de mari încât termenul de o lună prevăzut la alin. (1) nu poate fi respectat, informaţia privind mediul se pune la dispoziţia solicitantului în termen de două luni de la data primirii cererii de către autoritatea publică. In astfel de cazuri solicitantul este informat, cât mai curând posibil şi cel mai târziu înaintea expirării termenului de o lună, despre prelungirea termenului de răspuns şi motivele care stau la baza acestei prelungiri.
ART. 5
(1) In cazul în care cererea este generală, neclară sau nu permite identificarea informaţiei solicitate, autoritatea publică cere solicitantului, cât mai curând posibil şi cel mai târziu în termenul prevăzut la art. 4 alin. (1), să specifice ce solicită. In acest sens autoritatea publică ajută solicitantul şi prin furnizarea de informaţii cu privire la utilizarea registrelor publice prevăzute în art. 7 alin. (2) lit. c).
(2) Autoritatea publică poate refuză cererea de informaţii, în baza prevederilor art. 11 alin. (1) lit. c), dacă solicitantul nu a specificat ceea ce cere, conform prevederilor alin. (1), în termen de două luni de la data transmiterii de către autoritatea publică a indicaţiilor de specificare.
ART. 6
(1) In cazul în care solicitantul cere autorităţii publice punerea la dispoziţie a informaţiei privind mediul într-o anumită formă sau într-un anumit format, inclusiv sub formă de copii, autoritatea publica pune la dispoziţie informaţia în forma sau în formatul cerut, cu excepţia cazului în care:
a) este deja pusă la dispoziţia publicului, conform art. 20-25, într-o altă formă sau într-un alt format uşor accesibil solicitantului;
b) este convenabil pentru autoritatea publică să o pună la dispoziţia publicului într-o altă forma sau într-un alt format, caz în care motivează furnizarea informaţiei în formă sau în formatul disponibil.
(2) In acest scop autorităţile publice sunt obligate să păstreze informaţia privind mediul deţinută de ele sau pentru ele, în forme sau în formate care sunt uşor reproductibile şi accesibile prin folosirea telecomunicaţiilor computerizate sau a altor mijloace electronice.
(3) Respingerea cererii de furnizare a informaţiei privind mediul, în totalitate sau în parte, în forma sau în formatul solicitat, se motivează şi se comunică solicitantului în termenul prevăzut la art. 4 alin. (1).
ART. 7
(1) Pentru a facilita accesul oricărei persoane la informaţia privind mediul, autorităţile publice sunt obligate sa asigure:
a) îndrumarea publicului, prin reprezentanţii proprii din compartimentele specializate de informare şi relaţii publice, în exercitarea dreptului de acces la informaţia privind mediul;
b) accesul publicului la listele cu autorităţi publice.
(2) In vederea exercitării efective a dreptului de acces la informaţia privind mediul, autorităţile publice asigura:
a) desemnarea persoanelor responsabile cu furnizarea informaţiilor, din cadrul compartimentelor specializate de informare şi relaţii publice;
b) Înfiinţarea şi menţinerea spaţiilor şi a altor facilităţi pentru examinarea informaţiei solicitate;
c) punerea la dispoziţia publicului a registrelor sau listelor conţinând informaţia privind mediul deţinută de acestea ori înfiinţarea unor puncte de informare unde se găsesc indicaţii precise asupra locului în care poate fi găsită informaţia privind mediul deţinută de autorităţile publice.
ART. 8
(1) Autorităţile publice au obligaţia de a informa publicul despre drepturile ce decurg din prevederile prezentei hotărâri, scop în care furnizează informaţiile necesare, îndruma şi ajuta publicul.
(2) In vederea îndeplinirii prevederilor alin. (1), autorităţile publice au următoarele obligaţii:
a) afişarea pe propria pagină web a drepturilor pe care le are publicul în baza prezentei hotărâri, potrivit prevederilor art. 38;
b) editarea şi punerea la dispoziţia publicului de pliante conţinând drepturile pe care le are publicul în baza prezentei hotărâri, potrivit prevederilor art. 39;
c) utilizarea oricăror alte mijloace de informare corespunzătoare.

Masuri de implementare
ART. 9
(1) Cererile pentru furnizarea informaţiilor privind mediul, modalitatea şi termenul de rezolvare a acestora se înscriu într-un registru pentru înregistrarea solicitărilor de informaţii la nivelul fiecărei autorităţi publice.
(2) Autorităţile publice raportează lunar evidenţa cererilor prevăzute la alin. (1), până la data de 10 a lunii ulterioare celei pentru care se face raportarea, la autoritatea publică centrală în a cărei subordine, coordonare sau autoritate se află, precum şi la autoritatea publică locală pentru protecţia mediului în a cărei rază teritorială îşi au sediul.
(3) Autorităţile publice locale pentru protecţia mediului centralizează rapoartele prevăzute la alin. (2) şi transmit autorităţii publice regionale pentru protecţia mediului situaţia centralizată a rapoartelor, până la data de 15 a lunii ulterioare celei pentru care se face raportarea. Autorităţile regionale pentru protecţia mediului întocmesc evidenţa centralizată pe regiuni şi o transmit Agenţiei Naţionale pentru Protecţia Mediului în termen de 5 zile de la primirea rapoartelor.
(4) Agenţia Naţională pentru Protecţia Mediului întocmeşte evidenţa centralizată la nivel naţional a rapoartelor prevăzute la alin. (2), pe care o reactualizează lunar şi o afişează pe propria pagina web până la sfârşitul lunii ulterioare celei pentru care se face raportarea.
(5) Autorităţile publice centrale controlează furnizarea informaţiilor privind mediul deţinute de unităţile aflate în subordinea, sub autoritatea sau în coordonarea acestora, la termenele şi în condiţiile prevăzute în prezenta hotărâre.
ART. 10
(1) In vederea aplicării dispoziţiilor art. 7 alin. (2) lit. b), autorităţile publice dotează spaţiile pentru examinarea informaţiei solicitate cu următoarele facilităţi: un computer, mobilierul necesar consultării pe loc a informaţiei solicitate privind mediul, precum şi registrele sau listele cu informaţiile privind mediul deţinute de sau pentru autoritatea publică.
(2) Consultarea pe loc a informaţiei privind mediul se înregistrează în registrul de evidenta ţinut de compartimentul specializat de informare şi relaţii publice.
Excepţii
ART. 11
(1) Autorităţile publice pot refuza o cerere privind solicitarea de informaţii privind mediul, în cazul în care:
a) informaţia solicitată nu este deţinută de sau pentru autoritatea publică la care a fost înaintată cererea. In acest caz, dacă autoritatea publică are cunoştinţă ca informaţia este deţinută de sau pentru o altă autoritate publică, transmite cererea acelei autorităţi cât mai repede posibil, dar nu mai târziu de 15 zile de la data primirii solicitării, şi informează solicitantul despre aceasta ori informează solicitantul despre autoritatea publică la care consideră că este posibil să fie depusă cererea de informaţii;
b) cererea este în mod evident nerezolvabilă;
c) cererea este formulată într-o manieră prea generală, luând în considerare dispoziţiile art. 5;
d) cererea priveşte materiale în curs de completare sau documente ori date nefinalizate;
e) cererea priveşte sistemul de comunicaţii interne, luând în considerare satisfacerea interesului public prin furnizarea informaţiilor.
(2) In cazul în care o cerere pentru solicitarea de informaţii privind mediul este refuzată pe motivul că priveşte un material în curs de realizare, autoritatea publică este obligată să comunice solicitantului denumirea autorităţii care realizează materialul şi data estimativă a finalizării acestuia.
ART. 12
(1) Autorităţile publice pot refuza o cerere privind solicitarea de informaţii privind mediul, în cazul în care divulgarea informaţiilor afectează:
a) confidenţialitatea procedurilor autoritarilor publice, atunci când aceasta este prevăzuta de legislaţia în vigoare;
b) relaţiile internaţionale, securitatea publică sau apărarea naţionala;
c) cursul justiţiei, posibilitatea oricărei persoane de a fi subiectul unui proces corect sau posibilitatea unei autorităţi publice de a conduce o anchetă penală ori disciplinară;
d) confidenţialitatea informaţiilor comerciale sau industriale, atunci când aceasta este prevăzuta de legislaţia naţională sau comunitară în vigoare privind protejarea unui interes economic legitim, inclusiv interesul public în păstrarea confidenţialităţii statistice şi a secretului taxelor;
e) drepturile de proprietate intelectuală;
f) confidenţialitatea datelor personale şi/sau a dosarelor privind o persoană fizică, în cazul în care acea persoană nu a consimţit la divulgarea către public a informaţiilor, atunci când confidenţialitatea este prevăzuta de legislaţia naţională sau comunitară în vigoare;
g) interesele sau protecţia oricărei persoane care a oferit voluntar informaţiile cerute, fără ca acea parte să aibă obligaţia legală sau să fie posibil a fi obligată legal să furnizeze informaţiile, cu excepţia cazului în care acea persoană a consimţit la divulgarea informaţiei respective;
h) protecţia mediului la care se refera astfel de informaţii cum ar fi localizarea speciilor rare.
(2) Motivele de refuz prevăzute la alin. (1) si la art. 11 alin. (1) se interpretează în sens restrictiv, luându-se în considerare, pentru fiecare caz în parte, satisfacerea interesului public prin divulgarea informaţiilor.
(3) Pentru fiecare caz în parte, satisfacerea interesului public prin divulgare este analizata în comparaţie cu interesul satisfăcut prin păstrarea confidenţialităţii.
(4) Autorităţile publice nu pot refuza o cerere de informaţii care se referă la emisiile în mediu, invocând motivele prevăzute la alin. (1) lit. a), d), f), g) si h).
ART. 13
In vederea aplicării prevederilor art. 11 alin. (1) şi ale art. 12 alin. (1), autorităţile publice pot elabora o listă de criterii, accesibilă publicului, pe baza căreia autoritatea interesată poate decide cum să gestioneze cererile de informaţie privind mediul.
ART. 14
In aplicarea prevederilor art. 12 alin. (1) lit. f), autorităţile publice iau în considerare prevederile Legii nr. 677/2001 pentru protecţia persoanelor cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal şi libera circulaţie a acestor date, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 790 din 12 decembrie 2001, cu modificările şi completările ulterioare.
ART. 15
(1) Informaţia privind mediul deţinută de sau pentru autorităţile publice, care a fost solicitată, este furnizată parţial când este posibilă separarea acesteia de informaţia ce intră în domeniul de aplicare a prevederilor art. 11 alin. (1) lit. d) si e) sau ale art. 12 alin. (1).
(2) Respingerea parţială sau în totalitate a cererii de furnizare a informaţiilor privind mediul se transmite solicitantului în scris sau electronic, în cazul în care cererea a fost formulată în scris sau solicitantul a cerut astfel, în termenul prevăzut la art. 4 alin. (1) sau, după caz, la art. 4 alin. (2).
(3) Respingerea cererii de furnizare a informaţiilor privind mediul conţine motivele refuzului, precum şi informaţiile privind procedura de revizuire prevăzuta la art. 16-19.

Accesul la justiţie ART. 16
(1) Orice solicitant care consideră că cererea sa pentru furnizarea unor informaţii privind mediul a fost respinsă nejustificat, parţial sau în totalitate, a fost ignorată ori rezolvată cu un răspuns necorespunzător din partea unei autorităţi publice sau că nu au fost respectate prevederile art. 3-8, art. 11-15 şi ale art. 29-31, se poate adresa cu plângere prealabilă conducătorului respectivei autorităţi publice, solicitând reconsiderarea actelor sau omisiunilor.
(2) Plângerea prealabilă prevăzuta la alin. (1) se soluţionează potrivit dispoziţiilor art. 7 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, publicata în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.154 din 7 decembrie 2004.
(3) Procedura administrativă prealabilă prevăzuta la alin. (1) este scutită de taxe.
ART. 17
(1) Solicitantul care, ca urmare a aplicării prevederilor art. 16 alin. (1), se consideră lezat într-un drept al sau prevăzut de prezenta hotărâre sau care nu a primit răspuns la plângerea sa prealabilă în termenul legal stabilit poate depune o cerere la instanţa de contencios administrativ competenta, unde sunt examinate actele sau omisiunile autorităţii publice în cauză.
(2) Soluţionarea cererii se face în conformitate cu dispoziţiile Legii nr. 554/2004.
ART. 18
Potrivit Legii nr. 554/2004, se poate adresa instanţei de contencios administrativ competente şi terţa persoană vătămata într-un drept al sau ori într-un interes legitim ca urmare a furnizării de informaţii privind mediul.
ART. 19
(1) Hotărârile judecătoreşti definitive şi irevocabile prin care s-au admis acţiunile formulate potrivit dispoziţiilor Legii nr. 554/2004 constituie titluri executorii împotriva autorităţii publice care deţine informaţia privind mediul.
(2) Hotărârile instanţelor de judecată se redactează în scris şi motivează în fapt şi în drept.

Diseminarea informaţiei privind mediul
ART. 20
(1) Autorităţile publice sunt obligate să organizeze informaţia privind mediul, relevanţa activităţii lor şi care este deţinuta de sau pentru acestea, în scopul realizării diseminării active şi sistematice către public a informaţiei privind mediul, în special prin utilizarea telecomunicaţiei computerizate şi/sau a tehnologiei electronice.
(2) Autorităţile publice au obligaţia de a asigura organizarea, în mod progresiv, a informaţiilor privind mediul în baze de date electronice uşor accesibile publicului prin intermediul reţelelor de telecomunicaţii publice, luând în considerare prevederile art. 34.
(3) Autorităţile publice au obligaţia de a emite comunicate de presa lunare care cuprind sinteza evenimentelor şi acţiunilor care au avut loc în luna precedenta în legătură cu informaţiile privind mediul prevăzute în art. 22.
ART. 21
Informaţia privind mediul pusă la dispoziţia publicului prin mijloacele telecomunicaţiei computerizate şi/sau ale tehnologiei electronice poate să nu includă informaţia privind mediul colectată înainte de data de 14 februarie 2003, cu excepţia cazului în care informaţia privind mediul există deja în forma electronică.
ART. 22
Informaţia privind mediul pusă la dispoziţia publicului şi diseminată în mod activ trebuie să fie permanent actualizată şi să includă cel puţin:
a) textele tratatelor, convenţiilor şi acordurilor internaţionale la care România este parte, precum şi legislaţia locală, regională, naţională sau comunitară privind mediul ori în legătură cu mediul;
b) politicile, planurile şi programele în legătură cu mediul;
c) rapoartele progreselor privind implementarea documentelor şi instrumentelor prevăzute la lit. a) şi b), atunci când sunt elaborate sau deţinute în formă electronică de autorităţile publice;
d) rapoartele privind starea mediului, prevăzute la art. 23;
e) datele sau rezumatele datelor rezultate din monitorizarea activităţilor ce afectează sau pot afecta mediul;
f) avizele, acordurile şi autorizaţiile pentru activităţile cu impact semnificativ asupra mediului, precum şi convenţiile încheiate între autorităţile publice şi persoanele fizice şi/sau juridice privind obiectivele de mediu ori indicarea locului unde o asemenea informaţie poate fi solicitată sau găsită, în condiţiile prevederilor art. 3-8;
g) studiile de impact asupra mediului si evaluările de risc privind elementele de mediu prevăzute la art. 2 pct. 1 lit. a) ori indicarea locului unde o asemenea informaţie poate fi solicitată sau găsită, în condiţiile prevederilor art. 3-8.
ART. 23
(1) Fără a aduce atingere oricărei obligaţii specifice de raportare prevăzuta de legislaţia comunitară, autorităţile publice pentru protecţia mediului sunt obligate să publice anual pe propriile pagini web rapoarte naţionale, regionale sau locale, după caz, privind starea mediului.
(2) Rapoartele prevăzute la alin. (1) includ informaţii privind atât calitatea mediului, cât şi presiunile asupra mediului şi se publică până la data de 15 octombrie a anului următor raportării.
ART. 24
In cazul unor ameninţări iminente asupra sănătăţii umane sau asupra mediului, datorate unor activităţi umane ori unor cauze naturale, autorităţile publice sunt obligate să asigure în mod gratuit diseminarea imediată şi fără întârziere a tuturor informaţiilor privind mediul deţinute de sau pentru aceste autorităţi, care ar permite publicului posibil a fi afectat să ia măsurile de prevenire ori de ameliorare a daunelor rezultate din acea ameninţare.
ART. 25
(1) Obligaţiile prevăzute la art. 20-22 pot face obiectul excepţiilor prevăzute la art. 11, 12 si 14.
(2) Autorităţile publice pot duce la îndeplinire prevederile art. 20-24 prin crearea de legaturi la paginile web unde poate fi găsită informaţia privind mediul respectivă.
ART. 26
(1) In scopul diseminării active a informaţiei privind mediul prevăzute la art. 22 lit. e), operatorii economici care îşi desfăşoară activitatea pe baza unei autorizaţii/autorizaţii integrate de mediu au obligaţia de a informa trimestrial publicul, prin afişare pe propria pagina web sau prin orice alte mijloace de comunicare, despre consecinţele activităţilor şi/sau ale produselor lor asupra mediului.
(2) Constituie contravenţie neîndeplinirea obligaţiei prevăzute la alin. (1) si se sancţionează cu amenda de la 1.000 lei (RON) la 2.500 lei (RON).
(3) Constatarea contravenţiei şi aplicarea amenzii se fac de personalul împuternicit din cadrul autorităţilor publice centrale şi teritoriale pentru protecţia mediului, potrivit prevederilor Hotărârii Guvernului nr. 440/2005 pentru reorganizarea şi funcţionarea Gărzii Naţionale de Mediu, publicata în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 448 din 26 mai 2005.
(4) Contravenţiei prevăzute la alin. (2) i se aplica prevederile Ordonanţei Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările şi completările ulterioare.
ART. 27
In vederea aplicării dispoziţiilor art. 23 alin. (1), autorităţile publice pentru protecţia mediului sunt obligate sa-si asigure resursele financiare necesare.

Calitatea informaţiei privind mediul
ART. 28
(1) Autorităţile publice asigură, în măsura posibilităţilor, ca orice informaţie privind mediul compilată de acestea sau în numele lor să fie actualizată, corectă şi comparabilă.
(2) La cerere, autorităţile publice sunt obligate să răspundă solicitantului unei informaţii privind mediul, prevăzută la art. 2 pct. 1 lit. b), despre locul unde poate fi găsită informaţia referitoare la procedurile de determinare, inclusiv despre metodele de analiza, prelevare şi prelucrare a probelor folosite în compilarea informaţiei sau despre procedura standard utilizată, dacă informaţia este disponibilă.
Tarife
ART. 29
Accesul la orice liste sau registre publice elaborate si puse la dispoziţia publicului, conform prevederilor art. 7 alin. (1) lit. b) si alin. (2) lit. c), precum şi examinarea pe loc a informaţiei solicitate se fac în mod gratuit.
ART. 30
In cazul în care solicitarea informaţiilor privind mediul implică realizarea de copii de pe documentele deţinute, autoritatea publică aplică tarife pentru copiere; tariful este suportat de solicitant.
ART. 31
Autorităţile publice sunt obligate să publice şi să pună la dispoziţia solicitanţilor lista tarifelor percepute, precum şi informaţii privind excepţiile de la plata tarifelor.
CAP. VIII
Dispoziţii tranzitorii si finale
ART. 32
(1) Până la data de 14 februarie 2009, Agenţia Naţionala pentru Protecţia Mediului elaborează un raport privind experienţa dobândită în aplicarea prevederilor prezentei hotărâri.
(2) Raportul se comunica Comisiei Europene de către Agenţia Naţionala pentru Protecţia Mediului până cel mai târziu la data de 14 august 2009.
(3) In vederea îndeplinirii obligaţiei prevăzute la alin. (1), autoritatea publică centrală pentru protecţia mediului, prin intermediul Agenţiei Naţionale pentru Protecţia Mediului, transmite celorlalte autorităţi publice ghidul privind modalitatea de raportare, până la data de 14 iunie 2008.
(4) Autorităţile publice au obligaţia de a transmite Agenţiei Naţionale pentru Protecţia Mediului datele solicitate conform prevederilor alin. (3), până la data de 14 noiembrie 2008.
ART. 33
Autoritatea publică centrală pentru protecţia mediului informează Comisia Europeană despre actele normative naţionale ce asigura conformarea cu prevederile Directivei Parlamentului European si a Consiliului 2003/4/CE din 28 ianuarie 2003 privind accesul publicului la informaţia privind mediul şi abrogarea Directivei Consiliului 90/313/CEE, în termen de o lună de la intrarea în vigoare a fiecărui act normativ.
ART. 34
(1) Autorităţile publice sunt obligate să elaboreze baze de date cu informaţia privind mediul. Aceste baze de date cuprind:
a) baza de date cu informaţia privind mediul deţinută de sau pentru autoritatea publică;
b) baza de date cu informaţia privind mediul diseminată în mod activ, al cărui conţinut este prevăzut de art. 22.
(2) Bazele de date prevăzute la alin. (1) se înfiinţează în termen de maximum 8 luni de la data intrării în vigoare a prezentei hotărâri.
(3) Autorităţile publice sunt obligate să asigure accesibilitatea bazei de date prevăzute la alin. (1) lit. b) prin intermediul reţelelor de telecomunicaţii publice şi includerea acesteia pe pagina proprie web în termen de maximum 8 luni de la data intrării în vigoare a prezentei hotărâri.
(4) Autorităţile publice sunt obligate să reactualizeze permanent bazele de date prevăzute la alin. (1).
(5) Înfiinţarea şi gestionarea bazelor de date prevăzute la alin. (1) se realizează de către personalul specializat din cadrul compartimentului relaţii publice, angajat în acest scop.
ART. 35
Autorităţile publice sunt obligate să înfiinţeze la sediul lor spaţiile prevăzute la art. 7 alin. (2) lit. b) pentru examinarea informaţiei privind mediul şi să le doteze conform prevederilor art. 10 alin. (1) în termen de maximum 6 luni de la data intrării în vigoare a prezentei hotărâri.